Speedy

Am fost cucercetasii din “Licos” Timisoara in campul Scoutilvanya 2010, tinut de noi din 30.07-06.08 in muntii Sureanu, catunul Magureni. A fost un camp superb.  Atata de fericit sunt ca am fost cu tinerii mei lideri si cu vechii mei prieteni. Aveam nevoie de asa ceva!

La inceput a fost asa mai cu incetinitorul pana si-au dat drumul…am facut niste hike-uri de orientare misto prin padure (“tresure quest”), constructii de camp, olimpiada misto si late activitati mai mici pana la una care o sa o povestesc curand. Am gatit in fiecare zi cam de 2 ori si se implica toata lumea, fiecare isi gasea ceva de facut ca sa participe, stateam la foc si povesteam, radeam, mancam toti impreuna si dupaia porneam iarasi la activitati. N-am mai simtit de mult ce am simtit in campul asta.

Intr-o zi, a trebuit sa facem un hike de 2 zile cu o inoptare la Sarmiszegetusa Regia. Am mers 20 de km ocolis pana acolo si am vazut fosta capitala dacica…era destul de ok cu specificatia ca romanilor le este cam indiferenta si ca daca se continua excavatiile si cercetarile arheologice s-ar descoperi si mai multe. Oricum, erau vreo 20 de corturi pe acolo si nu puteam sa facem activitatiile care erau planificate, adica depunerea promisiunii si trecerea la tineri lideri. Pacat, ca ar fi fost misto atmosfera cu tot cu gulgute pe acolo. Vazand incercarea esuata, am pornit inapoi, dar de data asta directie topor – vf. godeanu…carare pentru salvamonti. A fost cel mai hardcore hike de pana acuma din viata mea. Ca distanta la fel, dar ca dificultate F**K ME! Am ajuns pe vf godeanu de pe care privelistea era minunata. Inainte cu 2 zile, eu cu o grupa mai fusesem acolo intr-un hike pentru o activitate si a fost si mai genial…eram inconjurati de nori albi, noi fiind deasupra lor si soarele orbindu-ne prin intermediul lor. Superb a fost! Revenind, am ajuns praf  in camp dar a meritat!

In penultima zi, am organizat totusi momentul spiritual! Noi stateam in curtea unui canton a unui padurar, aveam o casuta si un grajd gol de ceva ani. A fost un loc superb…si la Adi i-a venit ideea sa facem promisiunea in grajdu ala dupa ce il aranjam asa cum trebuie. Am mers pe ideea asta pana la urma si a iesit superb! Nu am mai tinut un moment spiritual pentru promisiune de acusi 1 an si asa de dor imi era. Este locul unde motivezi si te motivezi…unde iti aduci aminte si impartasesti, unde deschizi ochi si sufletul…este locul unde iti mai dau si lacrimi! A fost frumos…am cantat seara aia cum nu am mai cantat de mult impreuna, am stat pana mai spre dimineata, am avut punch misto…a fost o seara deosebita si tin sa le multumesc tuturor care au fost acolo pentru oportunitatea care mi-au oferit-o! Acuma suntem mai multi, mai motivati, mai uniti…mai puternici!

P.S. E o scurta prezentare…ca a tinut 1 saptamana si mi-ar lua mult sa povestesc detalii faine!:D . Oricum, abea astept urmatorul!

          In noaptea de 13-14 iunie, am avut un sentiment asa ciudat, o stare asa de ciudata. La 2 noaptea, am fost trezit de sunetul bombelor date de natura, tuna si fulgera de parca ar fi fost ultima ploaie inainte de apocalipsa. Eram la Ioana acasa si m-am ridicat din pat, am mers in bucatarie si am deschis geamul. Ploua fara nici o regula, fara nici o directie. Totul era un haos al naturii…fulgera puternic si foarte des in blocuri, stalpi electrici…parca dadea natura in omenire pentru raul care l-a primit la randul ei. Tunetele se auzeau cum rasuna in cartiere intr-un mod oribil, incepeau sa sune alarmele de la masini de la virbatiile tunetelor…pomii se scuturau si ei de nervi…parca erau revoltati. Dupa vreo jumatate de ora, am mers inapoi in pat si nu reuseam sa dorm din cauza razboiului asta. Ioana dormea linistita…ea avea examen dimineata devreme si era franta de cat a studiat si de cat de putin apucase sa doarma in zilele trecute. Era ghemuita cu fata spre mine, foarte inocenta…daca era sfarsitul lumii, draga de ea era prea obosita sa-i pese. Fina, gingasa, statea acolo si era in lumea ei din vis. Am acoperit-o, ca incepuse sa devina racoare. Ma simteam de parca as fi aparut acolo ca un intrus numai sa fiu martor a celor ce se intamplau. Doamne cat de frumoasa era! Dupa 1 ora a inceput si natura sa se linisteasca, simtindu-se ignorata de raufacatorii ei. Precum societatea noastra, asa si natura, nu a luptat mult si s-a impacat cu ideea ca lumea nu se va schimba. A fost o seara interesanta, rece, trista, care a 2-a zi s-a si sters…de parca nu ar fi fost nimica…a 2-a zi la fel de cald, la fel de mult soare, totul era neschimbat! Gata cu povestea mea…

        Nu am mai scris de mult se pare…adica nah, am scris dar am lasat totul ca un draft fara sa public. Sincer, la situatia actuala scriu mai putin pentru ca sunt mai nesigur, in sensul ca vreau sa evit orice probleme prin mesajele mele. Din cate observ zilnic am vizitatori si asta ma face sa ma simt mai bine si sa fiu mai atent cat de cat la ce scriu. V-as ruga chiar sa mai lasati si voi cate un comment cu parerile voastre!

            In weekendul trecut, am fost sa-mi vad niste prieteni mai vechi de suflet(chiar sunt acolo) si m-am mai calmat dupa starea de apogeu. Nu am mai continuat articolul trecut pentru ca nu eram prea ok, dar totusi astept raspunsurile voastre de acolo. Sa revin… prietenii astia de suflet sunt mult mai mari decat mine si mai trecuti prin viata. Am povestit mult, ne-am petrecut, a fost un weekend superb in care am realizat ceva ce ma rodea pe suflet cand eram mai mic. Toti si toate imi spuneau cand eram pe la 14-16 ani ca fetele se maturizeaza mai repede si ca trebuie sa fiu asa si pe dincolo si bla bla bla ca sa-mi mearga bine cu o fata. Dupa cum spunea Adrian Soare, un om cu succes dublu, tot ce am fost invatati despre femei este gresit. Revenind la ce am realizat, diferenta de maturizare la varstele alea este una inchipuita. O mare marte din fete au in instinct sa imite oamenii mari, deci sunt mai calme, mai rezervate “mai mature”. Noi pentru ca profitam de varsta fara sa ne gandim la nimic din jur, chiar ajungem sa fim convinsi ca ele se maturizeaza mai repede. Adevarul este ca si barbatii si femeile se maturizeaza greu si pana la varste mai avansate, dupa 20 de ani. Din toate povestiile prietenilor/prietenelor mele si din viata personala, stiu ca barbatii se hotarasc mai repede ce vor. Cand un barbat sta mai mult timp cu o femeie si le merge bine, barbatul se simte confortabil…foarte deschis, plin de incredere…proasta alegere dar asa e. La femei e mai diferit. Ele stiu ce vor acuma, azi si eventual in viitorul foarte apropiat(cateva zile), in rest lasa aproape pe seama Lui Dumnezeu/destinului/intuitiei feminine etc. Trebuie sa recunoastem ca majoritatea fetelor sunt studioase si se tin de treaba. Ele sunt speciale, finute, sunt superbe…dar cele mai nehotarate fiinte! Partea misto este ca nici ele nu stiu ce vor, nici ele nu se inteleg pe sine si pe celelalte. Sunt niste suflete confuze. Fetelor, sa ma intelegeti bine, eu va apreciez! Sunteti sufletiste, perseverente, ambitioase, inteligente etc. E pur si simplu pe partea spirituala care va face probleme. Asta este o chestie generala, ca daca ar fi sa vb si de masculii feroce existenti…lasa, dar macar toti din ei stiu ce vor!

          In sesiunea asta ma simt asa de gol si de sec. Acuma momentan sunt singur din toate punctele de vedere, dar cred ca o parte din singuratatea asta o vreau, ca altfel eram cu baietii la petrecut. E datorita ei faptul ca scriu articolul asta. Deaia v-am intrebat si in articolul trecut ce inseamna sa fi barbat? Cineva spunea ca “suntem crescuti de femei, si deaia ne pierdem masculinitatea”. Asa este! Cat timp suntem crescuti de mame si tatii sunt mai apropiati de fiice, toata societatea o ia razna intr-un fel. Femeile sunt mai atrase de partea masculina a unui barbat nu? logic…ei, ele in mod logic apreciaza sensibilitatea unui barbat  , ca le intelegi ca etc. Insticul totusi isi spune cuvantul! Barbatii care sunt mai fini si mai sensibili pierd!

Mai scriu curand ca acuma e prea cald si nici momente prea inspirate n-am! Spuneti-mi si voi, ce vor barbatii si ce inseamna sa fi barbat?….si incercati una imposibila…”ce vor femile?”

            In ultimele zile am reinceput sa traiesc aproape la maxim. Se intampla foarte, dar doarte multe in viata mea…atatea de multe incat pentru prima data sunt la limita de rezistenta, sau de cedare. Cred ca e o perioada deosebita in general presesiunea asta! Parca e dat de la Dumnezeu sa se intample pe toate planurile numai cacaturi! De cand am inceput facultatea, in presesiune se intampla prea multe! Intr-adevar trebuie sa recunosc ca nu fac la timp tot ce trebuie, ca mi-ar usura treaba, dar in timpul anului ma mai ocup de scouti, mai de liga studentilor, mai imi dau silinta sa nu-mi neglijez prietenii si sa mai ies cu ei din cand in cand(ca ies rar cu ei), sunt multe +  prezenta la facultate in limita posibilului .

           Am ajuns pentru prima data la limita. Aici stiu ca sunt doua cai, una si cea mai buna este autodepasirea si a 2-a este urata… Chiar simt nevoia sa evadez, dar vreau sa si sar inainte in toate! Singura problema e ca apare stresul, ca facultatea asta imi afecteaza viata intr-un fel…imi da batai de cap inutile, ii pun pe ai mei la cheltuiala daca nu ma tin de treaba(norocul meu…inca), imi iau picioare in cap de la profi si de la marea parte a colegilor din cauza interesului lor personal(adica eu sa lupt pentru interesele tuturor fiind presedinte la liga studentilor si pe multi ii doare in cur atata timp cat lor le este ok) cum se intampla in toata societatea romaneasca xxxx pe ea…. si altele + ca invat ceva. In loc sa fi sustinut ca vrei sa faci, sa te implici, esti tratat ca cacatu… intr-o forma diplomata. De cand sunt la facultate nu mi-a motivat niciodata nici o absenta decanul pentru ca faceam ceva pentru facultate sau studentii facultatii ” trebuie sa recuperezi” e raspunsul lui de veci. De ce fac toate astea? Unii ar zice de prost, eu as zice pentru ca imi pasa. Spre diferenta de multi, mie imi pasa de ce se intampla in jurul meu si ce se intampla cu altii dupa mine!

              Ce inseamna sa fi barbat? Asta vreau daca puteti sa-mi raspundeti mai multi… Simt nevoia sa stiu ce inseamna sa fi barbat in opinia voastra! Am motivele mele, dar vreau sa aflu de la cei care se simt sau care vor sa-si dea cu presupusul!

     Stau si ascult ceva muzica gandindu-ma la ce s-a intamplat cu prietenii mei de alta data. Prietenii mei vechi…dar ce sa-i fac?

     Imi aduc aminte ca primul meu prieten foarte bun era Alex, vecin de-al meu de la bloc. El e mai mare decat mine cu 2 ani si cand eram mici imi placea ca el era liderul inascut. Mergeam sa ne luptam cu zonele vecine(in general rromi) care tot nu ne lasau in pace si mai bateau cate unu de-al nostru. Mergeam la lupta cu pietre, cu prastii, cu prastii de sarma, fiecare lupta era o alta strategie, o alta aventura. Cand eram fugarit de baieti mai mari, el se baga si ii atragea sa fuga dupa el, pentru ca avea viteza mai mare ca mine la fuga:) . Pe langa luptele noastre epice, mai faceam cate o casa pe an. Un sediu al nostru facut din cutii de carton mari, decupate dupa placul nostru. Acolo aveam usi, geamuri, paturi intinse, armele noastre, jucarii si alte cele. Foarte faine ieseau casele noastre. Multe aventuri am avut, pana cand in 1997 m-am mutat in Sinandrei, dupa moartea bunicului meu.

       Imi amintesc inceputul din noul mediu. Era un sat asa de frumos. Parasit de nemti destul de recent, arata foarte frumos. Mai erau vreo 30-40 de nemti pe vremea aia. Inclusiv Oma(bunica mea) este nemtoica. Acolo, aveam un prieten de pe la 3 ani…pe care il vedeam cand mergeam in vizita. Eram fericit ca macar e vecin cu mine si il stiu de mult…Asta pana cand s-a mutat el in oras. Al 2-lea, ironia sortii, un rrom. Baiat fain putea fi. Am facut cu el prima noastra formatie de brake dance, am fost o parte din scoala impreuna, a fost fain…pana cand s-a mutat la dej la mamasa care divortase intre timp. Cand l-am mai vazut,  am ajuns sa-i imprumut pentru 2 zile un casetofon cu cd si nu l-am mai vazut. Al 3-lea a fost fiul profesorului de matematica, Adi. timp de 5 ani am facut o gramada de chefuri, nopti pierdute prin alte sate si prin gari, multe aventuri foarte faine cu el. Intr-o zi la un chef s-a combinat cu Flavia si de atunci treptat am pierdut legatura…nu mai are timp sa iasa cu noi la o bere fara Flavia. Tot asa…si s-a dus.

        Cei mai buni prieteni….Cred ca cel mai bun prieten din viata mea a fost o prietena defapt. Ironia sortii, o chemea Flavia, Flapy ii ziceam cu totii. Ne-am cunoscut din intamplare cand am mers cu Bogdan(fost coleg de liceu si de la cercetasi) sa o vada in Arad(ea fiind din Arad). Acolo am avut si primul contact cu cercetasia. Era o zi cu soare , faina rau, am mers la maltaret(padurea din arad) si am dat de patrula de cercetasi din care facea ea parte. Acolo ne-am distrat ceva si m-a captivat si pe mine cineva. Pe parcursul timpului ea ma tot intreba de Bogdan, eu de Amalia(prietena mea de atunci, cea mai buna prietena a lu Flapy, de atunci). Trecand prin multe am ajuns sa ne intelegem superb. Era deajuns sa ma uit la ea si sa-mi dau seama ce problema are si reciproc. Nu detaliez tot ca ar fi multe de zis, dar ea a fost cea mai buna prietena care am avut-o vreodata! S-a lipit si ea dupa 2 ani de cineva mai special ca pana atunci(probabil cea mai speciala relatie a ei) si atunci a inceput sa se rupa incetu cu incetu legatura, pana cand a mers la academia de politisti de frontiera la Oradea(cred ca gresesc numele, dar acolo… ).

          Am ramas fara notiunea de “cel mai bun prieten”. Am prieteni pe mana carora imi pot lasa si viata, am persoane de incredere alaturi de mine, dar a disparut relatia de prietenie speciala din viata mea. A fost fain si va doresc tuturor sa aveti ce am avut si eu! Prietenii de vis, da care fara vreun scop intemeiat, se incheie si raman o amintire de neuitat!

      Multumesc pentru incredere si pentru tot ce am impartasit! Ati fost niste oameni deosebiti si sper sa fiti macar la fel, chiar daca eu nu voi mai fi prin viata voastra!

P.S. Merita sa scriu cate un articol despre fiecare, mai pe viitor…

    De ceva timp, ocupatia mea principala este realizarea “Festivalului Luminii”. Putina agitatie, cateva maini de lucru, cateva persoane sarate, condimentat  cu bunavointa, ajutoare, optimism si altele…ce iese? O mare harababura! Saru’mana pentru masa.

     Fiind editia a 2-a, a disparut stresul care este deobicei inainte de un eveniment organizat. A mers totul foarte usor la nivel de centru local la cercetasi. Problemele insa vin din alta parte, de la nivel national si de la primarie. Inainte cu 2 saptamani de festival suntem anuntati ca nu se fac schimbari la tema festivalului fata de anul trecut si facem acelasi lucru. Inainte cu 2 zile, primim si noi afisele pentru promovare. Lumanariile in schimb, suntem anuntati tot inainte cu 2 zile ca trebuie sa mergem sa le ridicam de la metro, nu mai sunt trimise cu trenul. In concluzie, fiind un festival sincron, depindem de ce se intampla la nivel national, daca acolo se gafeaza, automat si la noi iese un cacat. Cel putin eu, nu ma multumesc cu asta, vreau mai mult, vreau minim 90% rata de succes. S-a anuntat ca se merge inainte, ca vremea se anunta schimbatoare in bine si alte vesti optimiste. Nu stiu cum stateau celelalte centre locale din tara cu organizarea festivalului, dar la noi era totul gata inafara de lumanari, promovarea festivalului si raspunsul definitiv de la primarie.

     Partea a doua…primaria. Am depus inainte cu o saptamana cererile pentru festival si am primit cu 3 zile inainte de festival un raspuns vag “este aprobat partial, dar trebuie sa mergeti saptamana viitoare in consiliu local si sa dati detalii”. Ok…care e partea acceptata si care refuzata?(cereri = parcul rozelor, scena din parcul rozelor, sonorizare, jonglat cu focul). Mi-au zis “reveniti maine, ca cel mai probabil atunci primim avizele finale”. “Maine” mi-au zis ca vineri… Concluzia = incompetenta sau dezorganizare totala.

     In 07.12.2008 in Timisoara se desfasura prima editie a “Festivalul Luminii”. Cererile depuse (piata unirii, jonglat cu focul, stingere de lumini in unirii, au fost acceptate din prima fara nici un mesaj in plus). Festivalul a fost, zic eu, cel mai reusit dintre cele desfasurate sincron prin tara. A fost ploaie, s-a oprit inainte cu 3 ore…am muncit de n-am mai putut dar a iesit in proportia aia de 90% rata de succes. Ce s-a intamplat anul asta?

     Romania este frumoasa pentru ca poti sa faci tot ce vrei in ea, nu poti sa faci nimic fara sa imparti cu altii, este o adevarata lupta psihica si fizica pentru a obtine ceva(asta ca sa te simti mai satisfacut dupa ce reusesti sa realizezi ce ti-ai propus)…esti ajutat de toti(not) si in presa se practica telefonul fara fir. Frumoasa este tara mama! Multora le este greu sa se desparta de ea, pentru ca o simt aprope de suflet…asa ca se muleaza bine dupa principiile ei. Stiti si voi care sunt alea…

     Cam atat cred ca scriu acuma, ca oricum sunt cam stresat cum s-ar zice . Tocmai am fost la primarie si mi-a zis secretara primarului ca trebuia sa vin saptamana trecuta..+ altele…si sa-i las un nr de telefon ca ma suna ea. Asta suna ca si faza cu angajatul..superba! O zi buna!

Banner Site National

      Bună ziua. Organizația Natională Cercetașii României, organizeaza pentru a 2-a oara proiectul național sincron “Festivalul Luminii”. Centrul Local “Licos” Timișoara ia și el parte la acest eveniment și ne bucuram să vă putem invita și anul acesta  la a 2-a ediție a “Festivalul Luminii” din Timișoara. Iarna trecută(2008) s-a ținut în Piața Unirii și a ieșit destul de bine, au participat aproximativ 1000 de persoane, s-a dat ceai gratuit, am cântat puțin am jonglat puțin, ne-am simțit bine împreună. Tema festivalului este ”Redescoperirea lucrurilor mărunte”. Prin această temă, noi vrem sa vă arătam că putem crea o atmosferă de poveste folosind metode foarte simple. Anul acesta, cu ajutorul pe care îl avem de la C.L. “Phoenix” Arad și alti sustinatori, avem planuit și un concert folk(tineri talentati si cercetasi inflacarati ). Festivalul se va desfăsura în Parcul Rozelor de la ora 21:00 sambata 08.05.2010 și în alte 3 orașe de data asta …București, Cluj-Napoca, Oradea. Vom avea și galerii foto, de pictură a unor tineri din Liceul de Arte și alți tineri pasionați, vom servi și anul acesta ceai gratuit, ne vom simți bine si ne vom distra pe cinste. Vrem să te relaxezi, să te distrezi, să intrii în lumea noastră pentru 2 ore măcar. Te așteptam și pe tine să te alaturi!

Aici mai jos am căutat câteva linkuri de anul trecut și am mai găsit și un filmuleț.

1   2  3  4  5

      Cica se zice ca noi am fost facuti din pamant si in pamant ajungem. Este si asta o chestie…dar se mai zice ca am fost modelati, am fost suflati cu viata si am inceput sa simtim, sa cunoastem, sa vedem, sa fim un pamant care se poate hrani singur, care da roade mai mari ca oricare alt pamant…dar pe timp ce am avansat in timp de atunci, am inceput sa ne uscam si sa devenim tot mai pamant. Pamant miscator se poate spune, ca exista si ala in natura, dar si noi ajungem sa fim la fel. Animale, pamant, oamni…care-i diferenta ca pe zi ce trece suntem tot mai la fel! Lumea se raceste, odata cu noi racim si animalele si natura…le stingem pe toate. Oare daca se stia de la inceput ca suntem fiinte autodistructive am mai fi fost creati?

      Cand eram ceva mai tanar, acuma mai mult de 1 an…obisnuiam sa traiesc plin de sentimente, atatea incat de multe ori nu faceam fata si ma mai eliberam de ele. Pe zi ce trece imi dau seama ca sunt tot mai plin de sperante si mai plin de idei, mai matur, cu mai multe experiente…dar la ce folos toate cand nu mai simti ce faci? cand le ai pe toate si ……..

     Viata este tot mai miraculoasa in ochii mei…descopar tot mai multe minunatii ale lumii, ale omului, este plina de dorinte, ganduri bune, este tot ce-mi doresc eu. Singurul lucru pentru care totusi port o lupta…este lupta de a pune suflet si a simti ceea ce fac, ceea ce traiesc…sa simt ce trebuie sa simt, nu altceva…

     Un lucru bun ce l-am invatat este ca nisipul poate deveni fertil. Am invatat ca in Sahara inainte cu 300-400 de ani I.H. exista “valea riurilor” unde sunt desenate ferme, animale, oamni si verdeata multa…acuma e nisip. S-a descoperit insa recent ca incepe Sahara sa infloreasca. Stiinta zice ca datorita schimbarii poliilor, o sa fie desert in zonele verzi si zonele nisipoase vor renaste. Asa sper si eu ca vom reinvia cu totii intr-o zi intr-o societate creativa, progresiva, dornica de dezvoltare de dragul dezvoltarii, o lume adevarata fara scene si film in film si poveste in poveste asa cum este acuma. O lume alb si negru in care albul sa persiste schimband negrul in gri macar. Gata pe azi…( o lume colorata tuturor doritorilor de culori!)

     M-am gândit să mai scriu un articol pentru scepticii care mai intră pe blog la mine și să le arăt că pîna și știința și-a schimbat părerea despre fericire. Mai de mult ziceau că este determinată genetic, acuma au descoperit și ei ca totuși se poate crea. Cred că în lumea asta știinta e cu 2 pași în urmă. Oricum, o altă confirmare că gândul face tot! Ăsta este linkul articolului respectiv.

     De când am cunoscut-o pe prietena mea, nu mai am nevoie de confirmări si alte cele ca să cred că fericirea se face gândind. Mi-am făcut profilul ei în cap de câțiva ani. O relație după alta fără rezultate bune, până când am dat de ea. Se potrivește perfect cu ce mi-am dorit. Tot ce ne dorim vine odată, dar trebuie să avem răbdare. Acuma shhhh…că ea nu-mi citește blogul și e bine așa! Nu știe ea, dar vă zic asta ca să vedeți că totuși funcționează!

     M-am uitat acuma peste articole și nu cred că am ratat o chestie interesantă pe care am învațat-o. Știti cum se ajunge la îndeplinirea unui vis? Să vă fac comparația care mi-a placut foarte mult. Când mergeți dintr-un oraș în altul pe timpul nopții, știți urmatoarele lucruri: 1. Merg în Constanța(să zicem)… 2. Merg cu mașina (am puterea decizională pe unde să o iau). Atât știți fiecare dintre voi. De văzut, vedeți la 30/80m cât va bate farul și porniți la drum. Așa și cu dorințele. Știți că vreți ceva anume, știți dacă vă puteți baza pe ceva sau cineva și faceți ceva pentru a vă îndrepta spre îndeplinirea dorinței! Nu vedeți decât la o mică distanță înainte, dar asta nu înseamnă să tragem pe dreapta si să asteptăm lumina! Sigur ajungem la destinație, dar contează să mergem înainte! Mi-a placut foarte mult chestia asta și am zis că v-ar prinde și vouă bine să o știți!

      O să vă mai las un film să-l vedeți care nu este făcut de un om extraordinar, dar care totuși folosindu-se de aceste principii, a ajuns să-și indeplinească vise! Este tot mai răspandită ideea, pentru că merge și oamenii de știință încep să o și demonstreze! Baftă!